Nu vaccinurilor!!! Citeşte şi dă mai departe: https://nuvaccinurilor.wordpress.com

Iunie 14, 2008

Vaccinurile nu au eficienţă, dar au foarte multe efecte negative. Aceasta este o certitudine ştiinţifică

Filed under: nu vaccinurilor, nuvaccinurilor — novaccin @ 6:00 am




de Alex Ionescu
De-a lungul ultimelor decenii, vaccinurile – ca metode terapeutice şi subiect de cercetare – au luat o deosebită amploare. Au fost introduse programe exhaustive de vaccinare, iar fondurile alocate descoperirii de vaccinuri contra diferiţilor agenţi patogeni au crescut foarte mult. În mass-media abundă reclamele privind utilizarea vaccinurilor pentru a ne proteja de anumite afecţiuni. Şi asta în ciuda faptului că incidenţa bolilor contagioase a scăzut dramatic cu multe decenii înainte de introducerea vaccinării pe scară largă!
Oare cât de necesare ne sunt vaccinurile, în realitate?
Chiar suntem aşa de susceptibili la îmbolnăviri?
În continuare vom reda părerea unor specialişti în acest domeniu. Mare parte din materialele pe care vi le oferim au fost prezentate în cadrul unei conferinţe care a avut loc la Parlamentul European pe 5 aprilie 2002, având tema „Practica vaccinală”.
Eşecul vaccinării a fost demonstrat ştiinţific de un amplu experiment al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS)
Vaccinarea preventivă împotriva tuberculozei nu are ca efect diminuarea numărului cazurilor de tuberculoză, au demonstrat specialiştii. Unul dintre cele mai elocvente experimente a fost realizat chiar de către OMS, în India, pe durata a 11 ani. De aceea Dr. G. Buchwald, în zguduitoarea sa lucrare „Nonsensul vaccinării”, afirmă categoric: “Victoria împotriva epidemiilor nu a fost câştigată de ştiinţa medicală sau de doctori, şi cu siguranţă nici de vaccinuri…. ci de rezultanta îmbunătăţirilor apărute în domeniul tehnic, social, igienic şi mai ales nutriţional. Ipoteza că vaccinările stau la baza declinului bolilor infecţioase este un mare nonsens.” – The Vaccination Nonsense, pag. 108.
Născut pe 15 februarie 1920, Gerhard Buchwald s-a specializat în medicină internă şi boli pulmonare. Din 1986 militează pentru libertatea informaţiei şi libertatea de alegere a vaccinărilor (pentru că în foarte multe ţări foarte multe vaccinuri sunt obligatorii). A susţinut peste 500 de comunicări, a scris mai bine de 200 de lucrări ştiinţifice despre vaccinare şi neajunsurile acestei proceduri. Dintre acestea amintim: Vaccinarea – o afacere bazată pe frică, Nonsensul vaccinării, Declinul tuberculozei în ciuda vaccinării de “protecţie”. Din 1959 este consilier medical al Asociaţiei de apărare a persoanelor afectate de probleme de sănătate ca urmare a vaccinărilor.
În cadrul conferinţei care a avut loc la Parlamentul European, Dr. Buchwald a expus experimentul care a dovedit ineficacitatea vaccinării antituberculoase. Desfăşurat pe durata a 11 ani, în India, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), acest experiment a arătat că oamenii care sunt vaccinaţi împrotriva tuberculozei sunt chiar mai vulnerabili faţă de această boală decât cei care nu sunt vaccinaţi.
Totul a început în 1968. Pentru a verifica eficienţa vaccinării anti-tuberculoase, OMS a demarat un amplu experiment: în două regiuni similare din India, oamenii au fost vaccinaţi (în prima regiune), respectiv nu au fost vaccinaţi (în cea de-a doua). În provincia Madras, la 40 km de oraş, într-o regiune cuprinzând 209 sate şi un oraş de 364000 de locuitori, toată populaţia a fost vaccinată cu BCG (vaccin anti-tuberculos), în afara sugarilor mai mici de o lună. Au fost utilizate aceleaşi tulpini vaccinale ca şi în alte 40 de ţări pentru producerea vaccinurilor necesare ţărilor respective. În acelaşi timp, s-a ales şi un al doilea district cu aproximativ aceeaşi suprafaţă şi acelaşi număr de locuitori, fiind considerat ca lot martor. Aici nu s-a realizat vaccinarea BCG. Apoi, după 11 ani, s-au realizat statistici privind starea de sănătate a locuitorilor din cele două regiuni.
Astfel, în 1979, 11 ani mai târziu, a fost prezentat primul raport provizoriu asupra experimentului OMS. Se declara că „acest raport provizoriu a acţionat ca un electroşoc asupra experţilor OMS”. „Studiul realizat în condiţiile cele mai favorabile pe teren, nu permitea evidenţierea NICI UNEI EFICACITĂŢI A VACCINULUI BCG”. În zona cu populaţie vaccinată au existat mai mulţi bolnavi de tuberculoză decât în zona cu populaţie nevaccinată, ceea ce arăta că vaccinul BCG nu avea nici o eficacitate, ci, mai mult, era chiar periculoas! Rezultatul a fost publicat la 11 ani după începerea studiului.
Iată câteva afirmaţii categorice din raportul OMS:
• Efectul protector al acestei vaccinări rămâne îndoielnic.
• Este foarte clar că vaccinarea BCG n-a avut nici un efect.
• Rezultatele studiului arată că vaccinarea nu a conferit nici un fel de protecţie în primii şapte ani şi jumătate după vaccinare.
• Vaccinarea BCG este deja contestată de 50 de ani.
Pentru cei care ar putea obiecta că poate vaccinurile folosite nu au fost bune, trebuie precizat că în cazul experimentului realizat în India, s-au efectuat verificări care confirmă că vaccinurile folosite nu erau expirate, fiind chiar cele mai bune disponibile. O întâlnire la Copenhaga în februarie 1978, cu diferiţi directori de calitate de la mai multe laboratoare, a confirmat că toate vaccinurile utilizate erau de bună calitate.
În plus, s-au făcut şi alt gen de experimente. De exemplu, într-un studiu realizat în Porto Rico, au fost administrate doze mari de vaccin BCG şi placebo la două grupuri de persoane. Placebo sunt aşa-zise medicamente care de fapt nu conţin nici o substanţă medicamentoasă, dar care se administrează pacienţilor afirmând că sunt foarte eficiente în tratarea bolilor. Ce s-a constatat? Aceeaşi slabă protecţie, 31%, în ambele loturi… Deci vaccinul nu a folosit la nimic!
Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii concluzionează: „Studiul actual a demonstrat că vaccinarea BCG nu conferă protecţie împotriva tuberculozei.”
Şi totuşi, după demonstrarea ştiinţifică a ineficacităţii vaccinării BCG, Institutul Robert Koch a aşteptat încă 27 de ani, din 1971 până în 1998, pentru a elimina această vaccinare de pe lista vaccinărilor recomandate! Acest fapt demonstrează o dată în plus că pentru companiile farmaceutice profitul, şi nu sănătatea oamenilor, este principala prioritate.
O statistică asupra tuberculozei realizată în Germania arată că în această ţară, în anul 1750, din 10.000 de decese anual, 75 de oameni au fost victime ale tuberculozei. Acest număr a diminuat progresiv odată cu trecerea timpului, ajungând în anii ’90 la 5 decese datorate tuberculozei, din 10.000. Au exitat mai multe momente care au jalonat această descreştere: 1882 – descoperirea agentului patogen al tuberculozei – bacilul Koch; 1910 – impunerea regulilor de sănătate publică; 1930 – începerea vaccinării BCG; 1950 – începerea aplicării masive a chimioterapiei.
Care sunt totuşi adevăratele cauze pentru scăderea numărului de cazuri de tuberculoză? Mai degrabă creşterea nivelului de trai: confort, igienizare, încălzire, apă potabilă, ferestre largi, creşterea spaţiului locuibil şi scăderea densităţii populaţiei, apariţia maşinilor de spălat, imbunătăţirea alimentaţiei.
Dr. Buchwald, care a făcut cunoscute publicului aceste aspecte cutremurătoare, militează în continuare pentru libertatea exprimării, a informaţiei şi a vaccinării, şi invită pe fiecare să îşi folosescă discernământul şi liberul arbitru în menţinerea în cât mai bună stare a propriei sănătăţi.
Vaccinurile copilăriei: preţul poate fi prea mare
Dr. Keith Scott-Mumby, în vârstă 58 de ani, este profesor de nutriţie la Universitatea Internaţională Deschisă de Medicină Complementară, din Colombo. Este licenţiat în medicină, având un master realizat în specialităţile chirurgicale, şi un doctorat în ştiinţe medicale. Dr. Scott-Mumby este membru al Societăţii Regale de Medicină, membru fondator al Societăţii Britanice pentru Nutriţie, Alergie şi Medicina Mediului, membru al Academiei americane pentru medicina anti-îmbătrânire. Este considerat detectivul numărul unu în alergii.
Dr. Scott-Mumby consideră că vaccinarea este un asalt deliberat asupra sistemului imun aflat în dezvoltare. Există din ce în ce mai mulţi adepţi ai ipotezei că sănătatea copiilor în creştere este slăbită prin vaccinările multiple introduse prin programele de vaccinare. În SUA, Sistemul federal guvernamental de raportare a reacţiilor adverse la vaccinare (The Federal government VAERS – Vaccine Adverse Events Reporting System) a fost înfiinţat de Congresul Statelor Unite ca urmare a Actului de Compensare a Prejudiciilor Vaccinării Pediatrice la nivel Naţional din 1986. S-au primit aproximativ 11000 de reclamaţii serioase în fiecare an despre reacţiile adverse la vaccinare. Anual se raportează până la 200 de decese (morţi) şi extrem de multe cazuri de disfuncţionalitate permanentă după vaccinare.
VAERS susţine în mod oficial că 15% dintre reacţiile adverse raportate sunt “serioase” – adică necesită spitalizare de urgenţă sau cazul este letal. Mai grav este că FDA (Food and Drug Administration) estimează că doar 1% din reacţiile adverse serioase sunt raportate, iar CDC admite că doar 10% din acestea se raportează; mai mult de 90% din decesele sau disfuncţiiile cauzate de vaccinări rămân neraportate, chiar 99%, dacă datele FDA sunt corecte.
Bineînţeles, argumentul standard este că dacă nu ne vaccinăm, vor reapare epidemiile terifiante din secolele trecute. Contra-argument zdrobitor: în fiecare an există mai multe decese cauzate de vaccinarea împotriva tusei convulsive decât de tusea convulsivă însăşi!!! Şi încă un aspect foarte important care ne poate pune pe gânduri: incidenţa bolilor contagioase a scăzut dramatic cu multe decenii înainte de introducerea vaccinării pe scară largă.
În jurnalul “Pediatrul” din 1992, volumul 23, nr.10, pag 1655, autorii raportează speriaţi propriile rezultate obţinute la examinarea copiilor preşcolari, în urma anumitor teste efectuate. La 34% din copiii examinaţi au observat o întârziere în dezvoltarea limbajului – nu ştiau să vorbească corect. S-a realizat o anchetă privind starea de sănătate a copiilor vaccinaţi şi a celor nevaccinaţi. S-a confirmat statistic faptul că acei copii care nu au fost vaccinaţi prezintă o stare de sănătate mai bună decât copiii vaccinaţi de aceeaşi vârstă, nu numai fizic ci, mai ales, mental.
În mod continuu apar ipoteze conform cărora boli rare şi aparent inexplicabile (scleroza în plăci, boala Alzheimer, diabetul infantil) pot surveni ca urmare a vaccinărilor; imediat ce aceste suspiciuni apar, oficialii în domeniul sănătăţii le dezmint, spunând că “o relaţie cronologică, dar nu de tip cauză-efect, ar putea fi posibilă”. Ar fi deci o “întâmplare” în viziunea lor faptul că aceste boli apar după vaccinare, şi faptul că ele există doar de când au apărut vaccinurile.
În general binefacerile vaccinării sunt pe larg descrise şi susţinute de publicaţiile industriilor farmaceutice. Astfel, se poate citi destul de des: „vaccinarea face parte din categoria măsurilor preventive cele mai eficace şi cele mai importante din medicină. Vaccinurile moderne sunt uşor de digerat; foarte rar se observă efecte nedorite de durată ale acestor medicamente…” Dar se uită faptul că există probe care contestă aceste afirmaţii mincinoase!
Din 10 epidemii de variolă între 1947 şi 1974, au existat sute de persoane vaccinate anti-variolic care au făcut variolă. Programul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de eliminare a variolei nu a reuşit decât după oprirea vaccinărilor. Reuşita definitivă s-a obţinut după aplicarea măsurilor de luptă împotriva bolii – izolarea şi carantinarea bolnavilor, dezinfectarea conştiincioasă. OMS a calificat ca fiind “o măsură medicală imorală” vaccinarea contra variolei, până atunci recomandată.
Deoarece din 1975 până în 1991 nu s-a realizat vaccinarea împotriva tusei convulsive, decesele provocate de această boală au diminuat faţă de anii precedenţi, când se administra acest vaccin. Exemplu: numărul de decese din cauza tusei convulsive în 1970 atingea valoarea de 35% din totalul celor vaccinaţi. Din 1975 a scăzut sub 10%, pentru a ajunge la aproape de zero în 1995.
Toate cazurile de paralizie survenite în ultimii 30 de ani în timpul perioadei de vaccinare antipoliomielită pe cale bucală sunt cauzate de virusul conţinut în vaccin! Ineficacitatea vaccinării contra poliomielitei este binecunoscută, deşi a fost ţinută secretă timp de 30 de ani.
Aşa cum am arătat, vaccinarea cu vaccin BCG disponibil la ora actuală nu este recomandată. Nu ne putem aştepta ca OMS să realizeze încă o anchetă similară celei făcute pentru evaluarea vaccinării BCG realizate în India. Un studiu de teren asemănător ar putea demonstra ineficacitatea vaccinării împotriva difteriei, a bolilor copilăriei, a tusei convulsive, a pojarului, a poliomielitei şi tetanosului!
Tuberculoza şi toate celelalte boli infecţioase au o mică importanţă. Ele nu reprezintă un pericol iminent pentru sănătatea fiecăruia dintre noi şi, în cazul în care apar, pot fi tratate cu mijloace naturiste. Nu vă lăsaţi înfricoşaţi! Reflectaţi, dacă doriţi să vă supuneţi pe dvs. sau pe copiii dvs, la măsuri periculoase, contestate, puţin eficace şi superflue care sunt reprezentate de programele de vaccinare.
Aţi dori să ştiţi ce se poate face pentru protejarea copiilor. O alimentaţie sănătoasă bazată pe alimente naturale, polen, miere, fructe, sucuri de fructe şi plante imunostimulente şi vitaminizante ajută la formarea şi menţinerea unui sistem imunitar puternic.
Vaccinarea si bolile autoimune
Kris Gaublomme este licenţiat în medicină şi homeopatie. De origine belgiană, Dr. Gaublomme şi-a început cercetările în ceea ce priveşte vaccinurile şi vaccinarea, după obţinerea calificării în homeopatie în 1985 şi a continuat să studieze acest subiect cu un interes crescând. Editor al jurnalului International Vaccination Newsletter din 1993 până în 1998, şi de asemenea lector invitat la multe conferinţe internaţionale pe teme de vaccinare, cunoaşte în amănunţime acest domeniu. El este preşedintele asociaţiei internaţionale “Vaccine Damage Prevention”. În aprilie 2002, Dr. Gaublomme a fost invitat să susţină o prezentare privind bolile autoimune conexe cu vaccinarea la conferinţa Parlamentului European ( http://www.internationalsymposium.co.uk ).
Dr.Gaublomme: “Întotdeauna am susţinut că anumite interese private sunt ascunse în spatele politicii oficiale de vaccinare. Mă înşelam. Nu sunt ascunse, sunt la vedere. Puterile implicate nu simt nevoia să ţină secretul despre aceasta. Se consideră atât de atotputernici încât pot publica intenţiile în rapoartele “oficiale” fără nici o opoziţie semnificativă. Aceştia abuzează fără încetare de compasiunea oamenilor pentru cei aflaţi în suferinţă şi de interesul pentru sănătate, pentru a-şi promova giga-afacerile.“
Dr. Glaubomme a dezvăluit atât mecanismele cât şi tipurile de boli autoimune care s-a observat că apar în urma diferitelor vaccinări. Fiecare vaccin antrenează efecte secundare iar printre acestea, bolile autoimune prezintă o importanţă aparte. Bolile autoimune sunt afecţiuni în cursul cărora organismul produce anticorpi faţă de propriile sale ţesuturi şi organe. Care sunt bolile autoimune detectate după vaccinare şi cum se poate stabili legătura lor cu vaccinul realizat?
Vaccinurile nu prezintă efecte secundare tipice. Pe de o parte, vaccinul va accentua diferitele probleme specifice ale persoanelor vaccinate şi, pe de altă parte, simptomul sau boala nu apar imediat. Explicaţia acestui fenomen este simplă: un vaccin slăbeşte sistemul imunitar al pacientului şi face să iasă la suprafaţă aspectele slabe ale structurii sale. Acestea din urmă nu sunt generate de vaccin, ci doar scoase în evidenţă, ele ţinând de structura genetică a individului.
Există metode care permit stabilirea cu o probabilitate crescută a legăturii dintre o vaccinare şi problemele consecutive. Unul din procedeele ştiinţific acceptate constă în aplicarea algoritmilor Karch-Lasagna, în care o serie de parametri indică gradul de probabilitate al unei legături de tip cauză-efect.
Raportul între vaccinare şi autoimunitate este destul de cunoscut, fiind utilizat chiar în anumite experimente – spre exemplu, pentru declanşarea unei encefalomielite alergice, la animalul de laborator, se administrează vaccinul contra tusei convulsive. Este deci dificil de negat faptul că acest vaccin nu poate crea aceeaşi problemă şi sugarilor. Deşi evidentă, această asociere este interpretată de obicei ca fiind accidentală de către oficiali.
Exemple de afecţiuni autoimune apărute în urma vaccinării.
– Vaccinarea anti-hepatită B poate genera: periarterită nodoasă, scleroză în plăci, nevrită optică, mielită transversă, diabet zaharat, eritem nodos, artrită reumatoidă, hepatită autoimună, astm bronşic.
– Vaccinarea antidifterică poate genera: periarterită nodoasă, scleroză în plăci
– Vaccinarea anti-TBC poate genera: periarterită nodoasă, scleroză în plăci, sindrom Goodpasture.
– Vaccinarea antitetanică poate genera: periarterită nodoasă, scleroză în plăci, nevrită optică.
– Vaccinarea anti-gripală poate genera: scleroză în plăci, nevrită optică, mielită transversă, eritem nodos, astm bronşic
– Vaccinarea anti-febră galbenă şi anti-febră tifoidă pot genera scleroză în plăci.
– Vaccinarea împotriva turbării poate genera: scleroză în plăci, mielită transversă.
– Vaccinarea anti-poliomielită poate genera: scleroză în plăci, artrită reumatoidă.
– Vaccinarea anti-rubeolică şi vaccinul ROR (rujeole-oreillon-rubeole) pot genera: nevrită optică, mielită transversă.
– Vaccinarea anti-variolică poate genera: mielită transversă, diabet zaharat.
– Vaccinarea împotriva tusei convulsive poate genera: diabet zaharat, astm bronşic.
– Vaccinarea anti-rujeoloasă poate genera: sindrom Goodpasture, autism.
– Vaccinarea împotriva oreionului, a meningitei C, împotriva Haemophillus influenzae tip b pot genera diabet zaharat.
– Vaccinarea împotriva bolii Lyme poate genera scleroză în plăci.
Diagnosticarea bolilor autoimune după vaccinare este frecventă, atât în practica medicală, cât şi în literatură. Exemplele citate în acest material nu sunt exhaustive, dar indică faptul că fenomenul este prezent şi suficient de cunoscut în lumea medicală. În ciuda abundenţei de cazuri apărute de-a lungul anilor, negarea raportului existent între vaccinare şi bolile autoimune arată devierea gândirii ştiinţifice.
O alimentaţie sănătoasă, medicinile holistice şi protecţia socială reprezintă fundamentul unei bune imunităţi. A afirma că sistemul imunitar poate primi un număr nelimitat de vaccinuri nu este decât o ipoteză, un model matematic eronat cu consecinţe catastrofale.
Glosar de termeni:

Astmul bronşic este o boala inflamatorie cronică a căilor aeriene, care se exprimă prin hiper-responsivitate bronşică la stimuli variaţi, manifestată prin obstrucţie şi limitare a debitului aerian – prin bronhoconstricţie, dopuri de mucus şi infiltrat inflamator.

Autismul este considerat a fi o afectare a dezvoltării neurologice, şi se manifestă ca o întârziere a apariţiei interacţiunii sociale, a limbajului, şi se instalează înainte de vârsta de 3 ani.
Diabetul zaharat. Mai cunoscut sub numele de diabet, această afecţiune apare ca urmare a deteriorării celulelor pancreatice producătoare de insulină, care este pricipalul hormon care are ajută la reglarea nivelului de glucoză în sânge.
Eritemul nodos este o afecţiune caracterizată de zone de inflamaţie care apar atât pe piele cât şi la nivelul ţesuturilor profunde.
Mielita transversă este un proces inflamator transversal al măduvei spinării. Vor fi afectate toate funcţiile neurologice îndeplinite de măduva situată sub nivelul leziunii.
Nevrita optică este inflamarea nervului optic. Această afecţiune apare frecvent la pacienţii diagnosticaţi cu scleroză în plăci.
Periarterita nodoasă este o afecţiune care apare prin atacarea arterelor de către anticorpi, rezultând o degenerescenţă însoţită de necroză şi inflamaţie a arterei care obligă, în anumite cazuri, la amputarea segmentului afectat sau la realizarea unei grefe vasculare, pentru înlocuirea vasului distrus.
Scleroza în plăci apare prin deteriorarea sistemului nervos, apărând sub forma pierderii controlului membrelor inferioare, însoţită de incontinenţă urinară, de impotenţă şi diplopie (perceperea de imagini duble).
Sindromul Goodpasture este o boală care apare prin atacarea rinichilor şi a plămânilor de către complexe imune. Mulţi pacienţi cu această afecţiune mor ca urmare a unei pierderi masive de proteine, a insuficienţei renale şi hemoptiziei.


Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: