Nu vaccinurilor!!! Citeşte şi dă mai departe: https://nuvaccinurilor.wordpress.com

Iunie 24, 2009

Impactul vaccinării în masă asupra bolilor infecţioase. de Dr. Anca Niţulescu

Filed under: Uncategorized — novaccin @ 1:59 pm

Sursa:http://www.nccn.net/~wwithin/articole2.htm

Lucrare prezentată la Prima Conferinţă Naţională a Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti, 25 martie 2005

Această lucrare evaluează impactul pe care programele de vaccinare în masă l-au avut asupra bolilor infecţioase în general, aşa cum reiese el din studiul literaturii medicale.

1. Evoluţia naturală a bolilor infecţioase înainte de introducerea programelor de vaccinare în masă
Programelor de vaccinare în masă li se atribuie meritul de a fi eradicat boli infecţioase temute din trecut. O privire mai atentă asupra statisticilor oficiale arată însă că toate bolile copilăriei pentru care au existat programe de vaccinare în masă erau în declin continuu cu mult timp înainte de introducerea vaccinărilor obligatorii. Aceleaşi statistici arată că şi alte boli infecţioase, pentru care nu au existat vaccinuri, au urmat aceeaşi evoluţie descendentă începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Un exemplu concludent este tuberculoza, pentru care, în SUA, nu a existat niciodată un vaccin; mortalitatea prin tuberculoză a prezentat o scădere cu 96% între anii 1900-1960 în SUA. În Europa, vaccinul BCG a fost introdus în jurul anului 1953. În Anglia a existat o scădere globală de 93% a mortalităţii prin tuberculoză între anii1855 şi 1953, înainte de introducerea vaccinului. Graficele (14-tabVI,VII) arată că evoluţia descendentă a morbidităţii şi mortalităţii prin tuberculoză a fost aproape identică în SUA şi Europa, atât înainte, cât şi după anul 1953. Aceeaşi evoluţie descendentă a morbidităţii şi mortalităţii se constată şi pentru alte boli infecţioase.

Tusea convulsivă: în Anglia şi Wales statisticile arată o scădere cu 98,5% a mortalităţii la copiii sub 15 ani între anii 1868-1953 (14-tab.II), înainte de introducerea vaccinării în masă. Pentru scarlatină (boală pentru care nu a existat şi nu există vaccin) se constată o scădere de 96% a mortalităţii la copii sub 15 ani în perioada 1865-1935 (14-tab X). Rujeolă: scădere de 100% a mortalităţii la copii sub 15 ani în Anglia şi Wales (14-tab III) între 1850 şi 1965, înainte de introducerea vaccinului anti-rujeolă.

Scăderea mortalităţii prin boli infecţioase la copii se încadrează, de altfel, în fenomenul mai larg al scăderii mortalităţii infantile în general. În Australia, între anii 1881-1935, înainte de introducerea oricărui vaccin, se constată o scădere cu două treimi a mortalităţii infantile generale (14-tab.V).

Toate aceste date suscită întrebarea: ce anume a determinat scăderea incidenţei şi mortalităţii prin boli infecţioase în general, începând din doua jumătate a secolului al XIX-lea? Principalul motiv este îmbunătăţirea generală a condiţiilor de trai, de igienă şi de nutriţie a populaţiei; introducerea sistemelor de canalizare pentru apele uzate, protejarea surselor de apă potabilă în Europa şi SUA au avut o influenţă semnificativă în acest sens (8). Îmbogăţirea generală a cunoştinţelor de igienă şi alimentaţie corectă a populaţiei a contribuit, de asemenea, la scăderea incidenţei şi gravităţii bolilor infecţioase. Un alt motiv este câştigarea imunităţii naturale specifice de către populaţia generală după trecerea agentului cauzal al bolii prin numeroase generaţii succesive. Astfel, deşi au rămas înalt contagioase, numeroase boli infecţioase au încetat de a mai fi o ameninţare vitală (8). Mai târziu, introducerea tratamentelor cu antibiotice şi cunoştintele privind reechilibrarea hidro-electrolitică, esenţială pentru supravieţuirea copiilor mici, au contribuit suplimentar la scăderea mortalităţii prin boli infecţioase.

2. Epidemiile în populaţii vaccinate
Literatura medicală abundă în raportări de epidemii survenite în populaţii cu rată înaltă de vaccinare. Rujeolă (pojarul) este una din bolile care apar cel mai des în interiorul populaţiilor vaccinate. Spre exemplu, în 1988, 69% din copiii de vârstă şcolară care au contractat rujeolă în SUA erau vaccinaţi conform schemei (12). În 1995, 56% din şcolarii care au contractat rujeolă în SUA erau vaccinaţi adecvat (12).

Nici în România lucrurile nu stau altfel : în American Journal of Epidemiology este raportată o epidemie de rujeolă survenită în România, cu 32915 cazuri şi 21 decese între anii 1996-1998, „în ciuda ratei înalte de acoperire vaccinală”, după cum afirmă înşişi autorii (11).

Între anii 1990-1998, o epidemie de difterie cu mai mult de 110.000 cazuri şi 2900 decese a izbucnit în câteva dintre republicile fostei Uniuni Sovietice(19,20). Un studiu care analizează status-ul vaccinal al copiilor de 6-8 ani care au contractat difterie în această perioadă arată că toţi copii, în afară de unul singur, aveau 3 doze de vaccin în antecedente; 33% dintre copii primiseră ultimul rapel cu mai puţin de 2 ani în urmă (20).

3. Schimbarea distribuţiei pe grupe de vârstă a bolilor infecţioase în urmă vaccinării în masă
Înainte de introducerea vaccinării în masă împotrivă rujeolei, incidenţa maximă a bolii aparţinea grupei de vârstă 5-9 ani. În această grupă de vârstă boala îmbracă de obicei forme uşoare la copiii cu imunitate normală, cu status nutriţional şi igienic rezonabile. Spre deosebire de boala naturală care conferă imunitate pe viaţă, vaccinul oferă protecţie doar câţiva ani, astfel că unul din efectele cele mai vizibile ale vaccinării în masă importiva rujeolei a fost schimbarea distribuţiei pe grupe de vârstă a bolii, cu scăderea incidenţei în grupă 5-9 ani, şi creşterea incidenţei bolii în rândul sugarilor, adolescenţilor şi adulţilor, grupe de vârstă la care riscul şi severitatea complicaţiilor sunt mult mai mari. Creşterea incidenţei rujeolei în rândul sugarilor se datorează creşterii numărului de mame care, fiind vaccinate în copilărie, nu au imunitate naturală contra rujeolei pe care să o transmită transplacentar nou-născutului (12- pg.29).

O evoluţie asemănătoare a avut-o şi parotidita urliană (oreionul); după introducerea vaccinării în masă, incidenţa maximă a bolii s-a deplasat de la copii preşcolari către adolescenţi şi adulţi.

Se ştie că orhita posturliană (inflamaţia testiculului) că şi celelalte complicaţii ale bolii sunt mai probabile şi mai grave la aceste grupe de vârstă (12-p.32).

Vaccinarea în copilărie împotriva rubeolei împiedică, într-adevăr, boala la copil. Lipsă contractării bolii naturale în copilărie face că femeile să rişte contractarea bolii la vârsta procreării.

Survenită în copilărie, rubeola este o boală uşoară, de multe ori fiind confundată cu o răceală banală, pe când contractată în timpul primelor trei luni de sarcină implică un risc teratogen confirmat pentru embrion.

4. Transformarea microorganismelor prin mutaţii genetice ca efect al vaccinării în masă
a) Poliomielita
Existenţa cazurilor de poliomielită indusă post-vaccinal este o realitate acceptată de toate forurile mondiale ale sănătăţii şi de către lumea ştiinţifică medicală. Entitatea clinică a primit numele de „vaccine-associated paralytic poliomyelitis” (VAPP), în traducere „poliomielită paralitică asociată cu vaccinul”. În 1976, dr.Jonas Salk, creatorul vaccinului cu virus polio inactivat (care se administrează injectabil), a depus mărturie că vaccinul polio oral (folosit în SUA din 1960 până în 2000) a fost principala, dacă nu singura cauză a tuturor cazurilor de poliomielită în SUA după 1961 (12). Strebel et al. confirmă că poliomielita cauzată de virusul polio original este inexistentă în SUA din 1980 şi că vaccinul polio oral este responsabil de toate cazurile sporadice apărute de atunci (17).

Raportări de mici epidemii sau cazuri sporadice de poliomielită în rândul populaţiei vaccinate apar periodic în literatura medicală (16). Studiul acestor epidemii a arătat că agenţii cauzali sunt de fapt variante modificate genetic ale virusurilor vaccinale, aşa-numitele „vaccine-derived polio viruses”(VDPD), în traducere „virusuri poliomielitice derivate din vaccin”. Acestea au rezultat prin mutaţia genetică a virusurilor polio vaccinale (6, 7), care, trecând prin generaţii successive de recipienţi, au suferit procese complexe de adaptare. A rezultat o nouă familie de virusuri de tip polio, necunoscute până în prezent. Acestea sunt capabile, că şi virusurile polio originale, să inducă boala paralitică; subiecţi sănătoşi vaccinaţi au fost identificaţi ca purtători şi eliminatori de virus în fecale, iar virusurile respective au fost izolate în apele din sisteme de canalizare (3).

În anul 2002 OMS a anunţat eradicarea virusului original al poliomielitei în mai multe regiuni ale lumii (4, 5, 21). OMS cunoaşte faptul că vaccinul polio oral (folosit în prezent în cea mai mare parte a lumii) este cauza cazurilor restante de poliomielită paralitică; de aceea, OMS şi-a fixat ca obiectiv să răspundă la două întrebări (15) :

* trebuie încetată folosirea vaccinul polio oral ?
* în cazul în care vaccinul polio oral va fi oprit, mai este necesară folosirea vaccinului polio injectabil ?

Existenţa virusurilor polio transformate genetic care circulă liber în populaţie şi care, conform temerilor OMS, ar putea cauza epidemii de poliomielită paralitică în cazul opririi complete a vaccinării anti-polio constituie însă o dilema. În viziunea OMS, acest fapt reprezintă un impediment pentru oprirea totală a vaccinării anti-polio şi un argument pentru introducerea vaccinului polio injectabil timp de câţiva ani după oprirea vaccinului polio oral. În acest fel, presupune OMS, va înceta circulaţia în polulatie a virusurilor polio modificate genetic.

Acest raţionament are însă numeroase puncte slabe. OMS se află în dilema următoare : ştie că trebuie să oprească vaccinul polio oral, dar crede că dacă l-ar opri, VDPD ar cauza epidemii în populaţia nevaccinată. Vaccinul polio oral folosit în prezent a dus, într-adevăr, la apariţia şi circulaţia în populaţie a virusurilor modificate genetic (VDPV), un efect pe termen lung neprevăzut de nimeni acum 50 de ani, când s-a început vaccinarea anti-polio. Anticorpii postvaccinali nu conferă însă imunitate împotriva acestor VDPV. Dovadă sunt micile epidemii apărute în populaţii vaccinate; testele de laborator au confirmat că aceste epidemii nu au fost cauzate de virusul polio sălbatic, ci de VDPV. În această situaţie, de ce OMS porneşte de la premiza că oprirea vaccinului polio oral ar duce la epidemii mai multe decât există deja ?

Pe de altă parte, nimeni nu ştie cu certitudine că folosirea pe scară largă a vaccinului polio injectabil nu va avea aceleaşi rezultate pe terment lung, sau poate alte rezultate şi mai grave. Se ştie că vaccinul polio injectabil, că şi cel oral se cultivă pe acelaşi rinichi de maimuţa şi ca în anii 1960 a fost găsit infectat cu virusul SV40 că vaccinul polio oral. De ce se antidotul VDPV ar fi folosirea vaccinului polio injectabil ?

b) Tusea convulsivă
Numeroase articole medicale arată că incidenţa tusei convulsive este în creştere în ţări ca SUA, Canada, Australia, Olanda, în ciuda acoperirii vaccinale înalte (1, 2, 9, 10). În epidemia de tuse convulsivă din Olanda din 1996, incidenţa bolii a fost de 5 ori mai mare decât în toate epidemiile precedente (9). Una din cauzele reemergentei tusei convulsive în interiorul populaţiilor vaccinate este apariţia tulpinilor derivate prin mutaţii genetice din tulpinile vaccinale de B.pertussis. Mooi et al. (13) realizează un studiu al tulpinilor de B. pertussis care circulă în prezent în Olanda. Secventializarea ADN-ului bacterian arată că 90% din tulpinile circulante actuale sunt diferite antigenic de cele vaccinale şi acest lucru se explică prin mecanismul selecţiei imunologice; microorganismul a suferit mutaţii genetice ca răspuns la vaccinarea în masă, modificându-şi structură antigenică în scopul supravieţuirii (13, 18).

Concluzii
Toate bolile infecţioase pentru care se vaccinează în prezent erau în declin constant din a două jumătate a secolului XIX, cu mult timp înainte de introducerea programelor de vaccinare în masă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte boli infecţioase, nevizate de vaccinuri (scarlatină, febră tifoidă), care au urmat aceeaşi evoluţie descendentă. Îmbunătăţirea condiţiilor generale de viaţă ale populaţiei a permis organismului uman să dezvolte o imunitate generală, nespecifică, mai bună şi prin această a reuşit să contracareze agresiunile exterioare şi să menţină echilibrul specific sănătăţii.

Eficienţa vaccinării în prevenirea bolilor infecţioase este mai mică decât se presupune în general, fapt demonstrat de numeroasele epidemii în populaţii corect vaccinate. Vaccinarea a modificat distribuţia pe grupe de vârstă a bolilor infecţioase că rujeolă, rubeolă, parotidită urliană, crescând incidenţă bolii exact la grupele de vârstă la care complicaţiile sunt mai frecvenţe şi mai grave.

Vaccinul polio oral poate determina boala pe care se presupune că o previne; virusurile polio derivate din vaccin, rezultate prin mutaţii genetice, circulă liber în populaţie şi determină periodic mici epidemii de poliomielită paralitică postvaccinala. Acest lucru a devenit atât de evident, încât OMS caută strategii de oprire a vaccinului polio oral. B.pertussis a suferit procese de mutaţie genetică cu apariţia tulpinilor rezistente la anticorpii post-vaccinali, fapt demonstrat de reemergenta tusei convulsive în ţări cu acoperire vaccinala înaltă.

Unitatea a lumii vii se , printre altele, supravieţuirii cu care înzestrate toate speciile. Studiile au confirmat , arătând unul din efectele majore ale vaccinării a fost modificarea a microorganismelor vizate, sensul emergenţei formelor la imunitatea de vaccin. Noile tulpini, dotate cu virulenţă cel putin egală cu a celor iniţiale, circulă liber in populaţie. Din acest punct de vedere, putem spune că vaccinarea a înlocuit o populaţie de microorganisme cu alta, o anumită formă de boală cu alta.

Reflectând la obiectivul declarat al tuturor programelor de vaccinare în masă, acela de a eradica pe rând câte un anumit microorganism, şi apoi a trece la următorul, devine treptat evident că acest lucru este puţin probabil să se realizeze.

Poate că o încercare de convieţuire în echilibru a omului cu microorganismele ar fi mai realistă. Acest lucru ar implica acordarea unei atenţii cel puţin la fel de mari întăririi imunităţii generale, nespecifice, prin care organismul să poată contracara orice eventuală agresiune externă.

REFERINTE

1. Bass JW, Stephenson SR. The return of pertussis. Pediatr. Infect. Dis. J.1987(6):141-144.
2. Bass JW, Wittler RR. Return of epidemic pertussis in the United States. Pediatr. Infect. Dis. J. 1994(13):343-345.
3. Blomqvist S. et al. Characterization of a Highly Evolved Vaccine-Derived Poliovirus Type 3 Isolated from Sewage in Estonia. Journal of Virology, 2004 May; 78 (9):4876-4883.
4. Centers for Disease Control and Prevention. Certification of poliomyelitis eradication the Americas, 1994. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report 1994;43:720-2.
5. Centers for Disease Control and Prevention.Certification of poliomyelitis eradication the Western Pacific Region, October 2000. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report 2001;50:1-3.
6. Cherkasova E.et al. Microarray analysis of evolution of RNA viruses: Evidence of circulation of virulent highly divergent vaccine-derived polioviruses. Proc Natl Acad Sci USA. 2003 August 5; 100(16): 9398-9403.
7. Cherkasova E.et al. Long-Term Circulation of Vaccine-Derived Poliovirus That Causes Paralytic Disease. J Virol. 2002 July; 76(13): 6791-6799.
8. Coulter HL, Fischer BL. A shot in the dark.Why the P in the DPT vaccination may be hazardous to your childs health. Avery, 1991, p.6.
9. de Melker HE et al. Pertussis in the Netherlands: an outbreak despite high levels of immunization with whole cell vaccine. Emerg. Infect. Dis.1997( 3):175-178.
10. DeSerres GN et al. Pertussis in Quebec: ongoing epidemic since the late 1980s. Can. Commun. Dis. Rep. 1995. (15):45-48.
11. Hennessey KA, Ion-Nedelcu N, Craciun MD, Toma F, Wattigney W, Strebel PM. Measles epidemic in Romania, 1996-1998: assessment of vaccine effectiveness by case-control and cohort studies. Am J Epidemiol. 1999 Dec 1;150(11):1250-7
12. Miller NZ. Vaccines:Are They Really Safe and Effective ?. New Atlantean Press, 2004, p.18.
13. Mooi FR, van Oirschot H, Heuvelman K, van der Heide HGJ, Gaastra W, Willems RGL.
Polymorphism in the Bordetella pertussis Virulence Factors P.69/Pertactin and Pertussis Toxin in The Netherlands: Temporal Trends and Evidence for Vaccine-Driven Evolution. Infect Immun, February 1998; 66(2): 670-675.
14.Obomsawin R.Universal Immunization- Medical Miracle or Masterful Mirage. [online]. Health Action Network Society, Burnaby, B.C., Canada, tab.II, III, V, VI, VII, X. Disponibil pe : http://www.whale.to/a/obomsawin3.html
15. Roland SW et al. The role of routine polio immunization in the post-certification era. Bull World Health Organ.[ online]. Jan 2004, vol.82, no.1, p.53-57. Disponibil pe : http://www.scielosp.org/scielo.php? pid=S0042-96862004000100008&script=sci_arttext&tlng=en
16. Strebel PM, Aubert-Combiescu A.et al. Paralytic poliomyelitis in Romania, 1984-1992. Evidence for a high risk of vaccine-associated disease and reintroduction of wild-virus infection. Am J Epidemiol. 1994 Dec 15;140(12):1111-24.
17.Strebel PM et al. Epidemiology of poliomyelitis in the United States one decade after the last reported case of indigenous wild virus-associated disease. Clin Infect Dis. 1992 Feb;14(2):568-79.
18. VanderZee AS et al. Dynamics of the population structure of Bordetella pertussis as measured by IS1002-associated RFLP: comparison of pre- and postvaccination strains and global distribution. Microbiology 1996 (42):3479-3485.
19. Vitek CR et al. Epidemiology of epidemic diphtheria in three regions, Russia, 1994-1996. Eur J Epidemiol. 1999 Jan;15(1):75-83.
20. Vitek CR et al. Risk of diphtheria among schoolchildren in the Russian Federation in relation to time since last vaccination. Lancet. 1999 Jan 30;353(9150):355-8.
21. World Health Organization. Certification of poliomyelitis eradication, European Region, June 2002. Weekly Epidemiological Record 2002;77:221-3.

Adresa de contact : otoneuro@cmb.ro

6 comentarii »

  1. Ce solutie avem? Cum trebuie abordata problema? Ma sperie cate vaccinuri trebuie sa faca copii pana la 7 ani.

    Comentariu de laurentiu — Iunie 26, 2009 @ 9:51 am

  2. Eu am dat declaratie scrisa la medicul de familie si la scoala, prin care mi-am facut cunoscuta decizia de a refuza vaccinarea copiilor mei. Cu toate presiunile facute asupra mea de catre parinti, doctori, cunoscuti, nu am cedat. Le-am motivat ca sunt manipulati. Le-am cerut sa citeasca compozitia oricarui vaccin. Simpla prezenta a doua neurotoxine, mercurul si aluminiul, descalifica orice ser injectabil. Nu luati in seama amenintarea ca fara vaccinare, copilul nu va fi primit in comunitate.

    Comentariu de Novaccin — Iunie 26, 2009 @ 10:54 am

  3. Multumesc de sfat!

    Comentariu de laurentiu — Iunie 29, 2009 @ 9:03 am

  4. Acum 16 ani am fost internata in spitalul mun. Hunedoara cu copilul meu, si am vazut un copilas paralizat in urma vaccinarii antipolio. Dintr-un copil frumos, sanatos, plin de viata a ajuns o umbra. De fapt a si murit, Dumnezeu sa-l odihneasca. Pentru mine, din pacate sunt tardive aceste informatii pentru ca ai mei copii sunt deja majori, dar sfatuiesc parintii ce au copii mici sa tina cont de aceasta recomandare si sa nu-i vaccineze. Acuma avem destule informatii pentru a putea creste generatia ce ne va salva neamul. Doamne ajuta

    Comentariu de leocalius — Iulie 2, 2009 @ 6:56 pm

  5. Asemenea subiecte ar trebui dezbatute doar de specialisti. Sunt sectanti care refuza tratamentele medicale, transfuziile,etc., care le-ar putea salva viata. Sunt mutlti care spun ca tratamentul cancerului prin chimioterapie face mai mult rau, dar e singura speranta pe care o au cei bolnavi… Daca ar apare un vaccin pentru toate tipurile de cancer l-ati refuza copilului vostru pe baza unui articol? Ei bine copilul meu are cancer si in sectia unde face tratamentul sunt multi copii, de toate varstele, cu diverse tipuri de cancer. Eu urmaresc cu infrigurare toate stirile care se refera la noi posibile tratamente ale acestei boli ucigase. Voi despre ce scrieti? Puneti la indoiala faptul ca medicina lupta impotriva bolilor? Acum ceva vreme TBC suna la fel de groaznic cum e cancerul. Astazi TBC inseamna o boala care se poate trata sau tine sub control, nu e o sentinta la moarte. Nu mai derutati oamenii, un vaccin nu apare peste noapte, este rezultatul unor ani, zeci de ani de cercetare. Bucurati-va ca a aparut vaccinul impotriva hepatitei B (cauza cirozei si cancerului hepatic) care face ravagii in Romania (10% din romani sunt infectati) si sa speram ca oamenii de stiinta vor gasi solutii si pentru alte boli necrutatoare. Nu de vaccinuri trebuie sa ne temem ci de ignoranta.

    Comentariu de valentin — Iulie 15, 2009 @ 5:07 am

  6. @ valentin
    Imi pare rau pt. necazul dvs. Trebuie insa putin discernamant. M-am straduit cat de mult sa postez articole ale unor medici, nicidecum inventii de-ale mele.
    Si apropo de cancere la copii: formaldehida(formolul),culturile de celule nemuritoare (tesuturi canceroase) folosite in producerea de vaccinuri, benzoatul de sodiu(benzen) din bauturile racoritoare, fructele si legumele din import iradiate cu cobalt sau cesiu, samd, sunt principalele cauze ale aparitiei cancerului la copii. Eu personal am incredere 0(zero) in corporatiile de orice fel. Scopul lor este profitul cu orice pret.

    Comentariu de Novaccin — Iulie 15, 2009 @ 8:40 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: